Crăciunul nu este complet fără magia versurilor care ne-au luminat copilăria. Poeziile despre Moș Crăciun, pline de farmec și voie bună, reprezintă o tradiție literară care aduce bucurie de generații întregi. De la clasicele recitate în fața bradului până la cele pline de imaginație despre Moșul cu sacul plin, aceste creații sunt o modalitate minunată de a conecta părinții cu micuții lor.
Pe colorica.ro, vei găsi astfel de poezii care să readucă atmosfera copilăriei și să inspire noi amintiri de sărbători.
Moș Crăciun cu plete dalbe
Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi
Moş Crăciun, Moş Crăciun
Din bătrani se povesteşte
Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
Niciodată n-a lipsit
Moş Crăciun, Moş Crăciun
Moş Crăciune, Moș Crăciune
Încotro vrei s-o apuci
Ţi-aş cânta Florile dalbe
De la noi să nu te duci!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
„Uite, vine Moş Crăciun” de Otilia Cazimir
Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:
– Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?
– Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
– Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!
Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
„În seara de Crăciun” de George Coşbuc
Afară ninge liniştit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
„Fulgul de zăpadă” de C. Rareş
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palmă unul
Iute, iute închid pumnul.
Desfac pumnul, unde-i fulgul?
Am în mână un strop de rouă
Sau un bob de apă. Plouă?
S-a topit în mâna mea
Ca o lacrimă de nea.
Brăduleț
Brăduleț plin de culori
Și de daruri multe,
Ai venit aici la noi,
De pe vârf de munte.
Brăduleț cu strai de nea
Și steluțe-o mie,
Tu în fiecare an
Ne-aduci bucurie.
„Omul de zăpadă” de Elisaveta Novac
În grădină lângă stradă
Şade omul de zăpadă
L-am făcut cu mâna mea
Din covorul alb de nea
Chiar de ninge, chiar de-i ger
Eu mă joc frumos cu el
Însă când afară-i soare
E topit de supărare.
